Larice

Larice Siberian (Larix gmelinii, L. sibirica)

Larice – Denumiri și Răspândire

Rafinament natural: Lemn de larice siberian pentru ferestre de excepție.

• Notă scurtă conform DIN EN 13556: LADC
• Denumire botanică: Larix decidua (Larice european)
• Răspândire: Europa, zone climatice moderat
• Denumiri comerciale: (European) larch (GB); meleze (FR); larice (IT); lariks (NL); alerce de Europa (ES)

Larice – Descriere și Caracteristici

• Culoare și Structură:  Alburn palid roșiatic și îngust, distinct față de duramen, care variază de la galben la roșu-portocaliu, închizându-se semnificativ la lumină. Canalele mici de rășină sunt vizibile doar pe secțiuni netede. Lemnul proaspăt emite un miros ușor de rășină.
• Caracter general: Lemnul de rășinoase cu fibre drepte, decorativ, cu un alburn îngust, o culoare de duramen distinctă și un model de inele anuale pronunțat.
• Abateri: Laricele europene pot avea un lemn cu noduri mari dacă provine din culturi cu creștere rapidă. Lemnul de larice siberian este, în general, foarte fin în fibră, de o culoare mai mult galben-brun și în mare măsură lipsit de noduri.
• Tratamentul suprafețelor: Lemnul de larice poate fi tratat cu diverse substanțe și metode. Se preferă vopselele lacurilor cu o nuanță ușor pigmentată, care scot în evidență aspectul lemnului, dar finisajul cu ulei este o opțiune care subliniază frumusețea și caracterul natural al acestui lemn prețios.
• Ușurința de prelucrare: Laricele este una dintre cele mai dure specii de rășinoase și poate fi prelucrată rapid și eficient, atât cu mașini, cât și manual.
• Uscarea: Rezistența este satisfăcătoare spre bună. Uscarea naturală și tehnică are loc rapid, cu o tendință mai mare la crăpare și deformare. Lipirea este fără probleme.
• Durabilitate naturală: Laricele european rezistent la intemperii, foarte durabil sub apă, mai puțin susceptibil la atacul ciupercilor și insectelor., iar cel siberian puțin mai bun datorită densității sale mai mari. Calitățile bogate în rășină sunt în mare măsură rezistente la acizi.
  

  Frumusețe autentică: Coltul fereastră din lemn de larice.

• Domenii de utilizare: Lemn de construcție versatil, folosit în principal pentru aplicații interioare și exterioare, în special în construcțiile de grădini și peisaje, pentru cadre de ferestre și uși, podele, mobilier și multe altele.

Larice – Proprietăți Tehnice

• Greutate proaspăt: 750–800 kg/m³
• Densitate aer uscat (12-15%): 0,47–0,62 g/cm³
• Rezistența la compresiune (12-15%): 45–62 N/mm²
• Rezistența la încovoiere (12-15%): 88–100 N/mm²
• Modulul de elasticitate (încovoiere) (12-15%): 10 600–14 500 N/mm²
• Duritate (JANKA) ⊥, convertită: 3,8–5,7 kN
• Duritate (BRINELL) ⊥ față de fibră (12-15%): 19–25 N/mm²
• Variația umidității (radial): 0,14–0,18 %
• Variația umidității (tangential): 0,28–0,36 %
• Valoarea pH-ului: 4,2–5,4
• Durabilitate naturală (DIN-EN 350-2): 3-4

Larice (Larix), Larice ​​european, Larice ​​japonez, Larice ​​siberian

Familia: Pinaceae
Abreviere conform DIN 4076: Larice​​(LA)
Abreviere europeană conform DIN EN 13556: larice european (LADC, EU), lariceamerican (LAOC, AM), larice Dunkeld (LAER, EU), larice japonez (LAKM , AS), larice siberian (LAGM, AS)

Gen mic de conifere de foioase cu aproximativ 10 specii în zonele temperate răcoroase ale emisferei nordice (părți nordice sau muntoase ale Europei, Asia și America de Nord). Laricele este prin natura sa un arbore tipic de munte. Începând cu secolul al XVII-lea, însă, a fost plantat mai frecvent ca specie mixtă de arbori în zonele joase, datorită lemnului său prețios.

Larix decidua (larice european)
Larix dahurica (larice siberian)
Larix leptolepis (larice japonez)
Larix occidentalis (larice vest-american)
Larix laricina (larice est-american)

Larice – specii și zone de creștere

Larice european (Larix decidua)

Un conifer de foioase până la o înălțime de aproximativ 40 m, cu o coroană îngustă, conică, cu o structură regulată în spirală. Scoarță gri-brun, inițial netedă, ulterior crăpată și ruptă în plăci mai mari de culoare roz-maro, foarte groase la baza trunchiului. Ramuri destul de scurte, aproape orizontale. Ramuri atarnate sau ascendente, gri-galbui, fara peri. Muguri terminali sferici, cu vârf scurt, brun-gălbui. Frunze de ace în ciorchini de câte 30-40 fiecare, de 1-3 cm lungime, destul de moi, tocite sau ușor ascuțite, verde deschis deasupra, cu 2 dungi longitudinale verzui dedesubt. Conuri tinere femele cu solzi roșiatici izbitori, de 2-3,8 x 1,5-2,5 cm, conic-ovoidale, maronii la maturitate; Solzi de 40-50, rotunjiți, lejer, cu model în dungi fine, păros maroniu, vârfurile solzii de acoperire proeminente uneori. Bogat în forme. Inițial doar în Alpi, Tatra și Carpați. Adesea cultivat ca arbore de pădure. Creștere slabă în orașele mari din cauza poluării semnificative a aerului. Perioada de înflorire martie până în aprilie.

Larice japonez (Larix kaempferi)

Arbore de conifere cu un obicei de creștere conic, până la aproximativ 40 m înălțime. Inițial doar în Japonia, adesea cultivat ca arbore de pădure sau plantat ca arbore ornamental.

Larice hibrid (Larix x marschlinsii)

Arbore hibrid de larice european și cea japonez. Arbore care crește bine până la aproximativ 35 m înălțime. Bogat în forme, deoarece sunt posibile încrucișări fertile cu speciile părinte. Distribuția exactă neclară. Destul de des cultivat pentru silvicultură.

Larice auriu (Pseudolarix amabilis)

Arbore de foioase conifere de până la aproximativ 40 m înălțime, cu coroana lată, conică. Acasă în Asia de Est (China). Mai des plantat ca arbore ornamental, mai ales în sudul Europei.

Larice – descrierea arborelui

Laricele este singura coniferă nativă care îi cad acele toamna ca și foioasele. Culoarea lor galben strălucitor de toamnă și lăstarii verzi luxurianți ai acelor primăvara sunt o adevărată sărbătoare pentru ochi. Lariicele are trunchiul lung, drept, care poate fi insa mai lemnos in functie de provenienta. De asemenea, copacii pot avea o creștere și o curbură răsucite, mai ales în zonele muntoase. Ele cresc până la 50 m înălțime. În funcție de locație și specie, diametrul lor este de aproximativ 40 până la 90 cm, cu arbori fără ramuri de aproximativ 15 m. Arborii individuali pot atinge o vârstă mândră de până la 800 de ani.

Culoare
Alburnul de 1 până la 3 cm lățime, alb-gălbui până la alb-roșcat se separă intens de duramenul brun-gălbui până la brun-roșcat doar când s-a uscat și apoi s-a întunecat (copa de duramen). Alternarea inelelor de copac între zonele de lemn timpuriu deschis și zonele de lemn târziu întunecate are ca rezultat un model decorativ, cu dungi fine.

Structură
Lemn poros care nu diferă semnificativ anatomic între diferitele origini și specii. Aspectul este determinat în mare măsură de lățimea zonelor de lemn târziu (calități dure = 1/4 până la 1/3 din lățimea inelului copacului), care depinde de vârstă și condițiile de creștere. Lățimea densă a inelului de copac provoacă descuamări semnificative pe secțiunea longitudinală. Canalele fine de rășină verticale și radiale pot fi văzute pe suprafețele longitudinale prin ieșirile de rășină sub formă de puncte. Lemn de conifere cu granulație dreaptă, cu ate înguste, cu o structură anuală clar îngustă până la medie.

Proprietăți
Greutatea și, prin urmare, și valorile de rezistență ale Laricei de Vest sunt cu aproximativ 10 la sută mai mari, cele ale Laricei de Est și Laricei Japoneze sunt cu aproximativ 10% mai mici. Lemnul de larice din zonele muntoase înalte poate avea valori semnificativ diferite, mai mari și, prin urmare, proprietăți diferite. Contracția este foarte moderată, iar rezistența este satisfăcătoare. Originile cu o lățime a inelului de creștere de 2 până la 3 mm se numără printre pădurile de conifere relativ dure și, prin urmare, sunt comparabile cu creșterea primară a pinului Oregon și a pinului american (Pitch Pine). Ceea ce trebuie subliniat este rezistența sa fungică, ceea ce înseamnă că lemnul este, de asemenea, destul de rezistent la intemperii, precum și rezistența la acid. Miros plăcut de rășină.

Defecțiune: creștere răsucită și posibil conținut foarte mare de rășină.

Uscarea: Uscarea în aer liber și în cameră este rapidă, dar există un anumit risc de crăpare în miez.

Prelucrare: în principal tăiere, ocazional și decojire și cuțit. Toate operațiunile de prelucrare nu prezintă dificultăți atâta timp cât nu există o creștere de răsucire sau un conținut ridicat de rășină care untează sculele.
Există dificultăți în tratarea suprafeței pentru vopselele pe bază de ulei și poliesteri din cauza conținutului de rășină. La decapare este necesară o pre-tratare cu agenți solubili în rășini. Glazurile de impregnare pigmentate sunt recomandate pentru utilizare în exterior, iar lacuri mate, transparente și colorate pentru utilizare în interior.

Durabilitate
Rezistent la intemperii, foarte durabil sub apă, mai puțin susceptibil la atacul ciupercilor și insectelor.